sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Profeţiile maya şi cercurile din lanuri – conexiuni extraordinare

MAYAN PROPHECIES AND CROP CIRCLES (2010)
An Extraordinary Connection
Calendarul Maya, se află în centrul unui fenomen cultural. Pentru unii, 2012 va fi sfârşitul lumii; pentru alţii, aduce promisiunea unui nou început şi tot pentru alţii, 2012 reprezintă explicaţia, pentru unele realităţi tulburătoare – precum schimbările climatice – care par să fie scăpate de sub control, din motive necunoscute.”
The New York Times, 1 Iulie, 2007
Ca un ultim cadou, de An Nou, vă ofer acest mini documentar, multi premiat – International UFO Congress EBE Awards, Best Documentary, Best Historical Documentary and Peoples Choice Award – realizat de Jaime Maussan, moderatorul unei emisiuni OZN, difuzată la televiziunea mexicană, în ultimii 20 de ani, într-un interval de audienţă maximă, care a descoperit că mesajele codificate, în aşa-zisele “cercuri din lanuri”, din ultimii ani, poartă semnătura enigmaticei civilizaţii mayaşe, părând a indica, de asemenea, spre mult disputatul an, 2012, când Kukulcan – sau Quetzalcoatl, al aztecilor – va reveni printre noi.
Ce vor să spună, oare,  toate aceste simboluri, despre care mulţi oameni şi din ce în ce mai mulţi savanţi, încep să creadă că reprezintă un sistem structurat de coduri, acoperind vaste intervale istorice şi chiar spaţiale ?
În ultimii ani, cu sprijinul tehnologiei informatice, tot mai avansate şi a muncii asidue a tot mai multor cercetători străluciţi, s-a reuşit conectarea multor puncte, ale marii enigme, numită antichitate, descifrându-se mesaje ce par să prezică un viitor deosebit de luminos, al planetei, prin intrarea într-o nouă Epocă de Aur şi confirmarea originilor extraterestre ale umanităţii.
După ce au prezis corect, explozia de lumină a Cometei Holmes 17P, din octombrie 2007, când şi-a amplificat emisia de lumină cu un factor de 500.000, devenind, pentru scurtă vreme, cel mai mare obiect din sistemul solar, vizibil chiar cu ochiul liber, se presupunea că aceşti creatori invizibili de cercuri în lanuri, îşi vor îndrepta atenţia spre evenimente astronomice apropiate de data de 21 decembrie, 2012.
Două astfel de imagini, par a confirma direct, evenimente astronomice ce vor avea loc atunci, cel de la Waylan’s Smithy din 2006 – care sugerează că razele unei puternice explozii, din adâncul spaţiului, vor atinge Terra cam prin martie, 2013 – şi cea de la West Kennett din 2006 – sugerând că puternice emisii energetice, emanând din centrul galaxiei, vor ajunge pe Terra cam pe 14 decembrie, 2012, la vreme de lună nouă şi în prezenţa unei comete, în interiorul sistemului nostru solar.
În ultima vreme, activitatea de decodare a misterelor, acestor figuri din lanurile britanice, pare să fi făcut un puternic salt înainte, dar cu toate corelaţiile, evidente, cu unele evenimente astronomice, precum cometa amintită mai sus sau impactul lui Shoemaker-Levy cu Jupiter, din 1994, comunitatea academică rămâne la fel de încremenită, într-o ignoranţă  agresiv-sfidătoare, de sorginte inchizitorială, triada fiind completată de slugarnica mass media şi desigur, guvernele.
Din nefericire, nu puţini sunt scepticii, care continuă să afirme şi să întrebe: “Asta este imposibil ! Cum este posibil ca sute de oameni să cunoască aceste rezultate, doar la modul privat, fără ca nici unul dintre aceste importante fapte, să nu fie difuzate în principalele mijloace mass media, unde ar putea fi studiate de toată lumea, în condiţiile în care, informaţia de pe Internet, este nesigură şi contradictorie ?”
Naivitatea marii majorităţi a oamenilor, este aproape fără limite, când mai cred că o industrie profilată în întregime pe pâine şi circ, pentru care sunt importante doar tacticile de intimidare, reclama făcută celor mai incompetente fiinţe, politicienii şi cel mai proaspăt scandal – cu cât mai abject şi mai penibil, cu atât mai bine – poate da dovadă de o integritate pur şi simplu incompatibilă, cu raţiunea ei de a fi.
Filmul de faţă răspunde magistral neîncrederii şi indiferenţei, prin cercetările făcute de o echipă compusă din Winston Keech, Gary King şi Terje Toftenes (realizatorul incitantului documentar, The Day Before Disclosure, postat deja pe acest blog), care au filmat apariţia, din senin, a unei figuri de peste 300 de metri lungime, în East Field, lângă Avebury, în noaptea de 7 iulie, 2007.
Care a fost reacţia mass media ?
În timp ce un manelist, cu dantură de rechin pensionar, poate face furori, de exemplu, etalându-şi fizicul prin revistele franceze, de parcă ar fi altceva decât o infamă nonvaloare a acestei lumi, un eveniment poate epocal, ce înlătură multe dintre dubiile aruncate de mistificatorii, Doug Bower şi Dave Chorley, privind originea cercurilor din lanuri, s-a bucurat de notă succintă într-un ziar local din Wiltshire şi de o şi mai mică menţiune pe un website regional, al BBC.
Jaime Maussan

Fără efortul, meritoriu, al acestui jurnalist de excepţie, care este Jaime Maussan, ce a avut iniţiativa concetizată în acest mini documentar, era foarte posibil ca această descoperire să se scufunde în uitare.
Un aspect poate neaşteptat, al fenomenului, este “conexiunea maya”,  unele dintre figurile ce apar anual, preluând parcă, vechi teme din mitologia maya şi cea aztecă.
“Când, savanţii europeni, au început să decodifice anticele hieroglife maya, unul dintre primele succese a constat în înţelegerea sistemului numeric, utilizat de mayaşi, a sistemului lor de calendare, bazate pe mişcările aparente ale Lunii, Soarelui sau planetei Venus. Pe scurt, matematica şi ştiinţa au furnizat fundaţia unei noi forme de comunicare, aşa cum savanţii SETI prezic că se va întâmpla, în cazul comunicaţiilor interstelare.” 
http://www.seti.org/, “Decodarea E.T. în căutarea unei pietre Rosetta, cosmice”
Calendarele solar-venusiene, folosite, cu multă vreme în urmă, de ambele civilizaţii meso-americane, Maya şi Aztecă – laolaltă cu faimosul lor calendar pe termen lung – au apărut recent în lanurile engleze, fie lângă Silbury Hill, în 2004, fie lângă Woolstone Hill, în 2005, remarcabilă fiind apariţia lor într-un moment semnificativ, chiar la finalul unui ciclu Maya, de 5.125 de ani.
Calendarul lung, se încheie la 21 decembrie, 2012, marcând finalul celei de-a cincea epoci solare, începută pe 13 august 3114 î.e.n., în timp ce calendarul solar-venusian, se va termina pe 28 martie, 2013, marcând finalul ciclului de 52 de ani, început pe 10 aprilie, 1961 şi totodată, intrarea în cel de-al şaselea ciclu solar, de peste 5.000 de ani.

Vezi :
NASSIM HARAMEIN – Teoria Unificării Câmpului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu