O interpretare a acestei tranziţii care se referă la o Nouă Eră consideră că în această perioadă Pământul şi locuitorii săi vor suferi o transformare pozitivă fizică şi spirituală, anul 2012 marcând începutul acestei noi ere. Alte teorii sugerează că anul 2012 marchează sfârşitul lumii sau o catastrofă similară. Scenariile pentru sfârşitul lumii includ coliziunea Pământului cu o planetă "rătăcitoare" (denumită adesea "Nibiru"), sau cu o gaură neagră, sau apariţia următorului maxim solar.
Oamenii de ştiinţă din diverse discipline neagă ideea catastrofei în 2012. Principalii mayanişti spun că predicţiile privind iminenţa catastrofei nu se regăsesc în niciuna din codicele Maya, şi că ideea conform căreia calendarul pe termen lung se "termină" în 2012 deformează istoria Maya. Maya modernă nu consideră data respectiva ca fiind semnificativă, iar sursele clasice referitor la acest subiect sunt insuficiente şi contradictorii, sugerând că nu a existat nicio înţelegere prealabilă între ei cu privire la semnificaţia datei.
În plus, astronomii şi alţi oameni de ştiinţă au respins previziunile apocaliptice considerându-le de domeniul pseudoştiinţei, afirmând că evenimentele anticipate sunt contrazise de observaţiile astronomice simple. NASA a comparat teama de anul 2012 cu cea a anului 2000 din perioada anilor 1990, sugerând că o analiză adecvată trebuie să excludă teama de dezastru. Niciuna din alinierile sau formulele propuse nu a fost acceptată de curentul ştiinţific principal.
Calendarul mesoamerican pe termen lung
Decembrie 2012 marchează finalul unui b'ak'tun; un mare ciclu de ani în Calendarul mesoamerican pe termen lung, care a fost folosit în America Centrală înainte de sosirea europenilor. Deşi Calendarul pe termen lung se pare că a fost inventat de olmeci, a devenit strâns asociat cu civilizaţia Maya, a cărei perioadă clasică se întinde între 250 şi 900 e.n.. Sistemul Maya scris a fost descifrat aproape complet, parte din materialele scrise şi inscripţionate supravieţuind dinainte de cucerirea europeană.Faţă de ciclul calendaristic de 52 ani folosit încă şi azi de Maya, calendarul pe termen lung era linear, mai degrabă decât ciclic, şi considera timpul divizat în unităţi de 20: 20 zile formau un uinal, 18 uinale (360 zile) formau un tun, 20 tunuri formau un k'atun, şi 20 k'atunuri (144.000 zile) formau un b'ak'tun. Astfel, data mayaşă 8.3.2.10.15 reprezintă 8 b'ak'tunuri, 3 k'atunuri, 2 tunuri, 10 uinale şi 15 zile.
Apocalipsa
Apocalipsa pictată într-o scenă pe o frescă ortodoxă din Mănăstirea Osogovo, Macedonia.
Există o puternică tradiţie a "vârstei lumii" în literatura mayaşă, dar din nefericire înregistrările au fost distorsionate, lăsând deschise mai multe oportunităţi. Conform cu Popol Vuh, o carte cu detalii despre mitul creaţiei, noi trăim în prezent în cea de a patra lume. Popol Vuh descrie primele trei creaţii eşuate ale lui Dumnezeu, şi succesul în crearea celei de a patra lume, populată cu oameni. În Calendarul mesoamerican pe termen lung, lumile anterioare s-au terminat după 13 b'ak'tunuri, aproximativ 5.125 ani. "Data zero" a perioadei era setată în trecut marcând finalul celei de a treia lumi şi începutul celei actuale, dată care corespunde zilei de 11 sau 13 aprilie 3114 î.e.n. în calendarul proleptin gregorian, în funcţie de formula folosită. Aceasta înseamnă că cea de a patra lume se va termina şi ea în cel de al treisprezecelea b'ak'tun, sau data mayaşă 13.0.0.0.0, respectiv 21 sau 23 decembrie 2012.
În 1957, mayanistul şi astronomul Worcester Makemson scria că "finalizarea Marii Perioade de 13 b'ak'tunuri ar fi considerată de importanţă extremă de Maya". În 1966, Michael D. Coe afirma în Maya că "se sugerează... că Armagedonul va surprinde oamenii degeneraţi din toată lumea şi întreaga creaţie în ziua finală a celui de al treisprezecelea b'ak'tun. Astfel... universul nostru actual va fi anihilat [în decemrie 2012] când Marele Ciclu a Calendarului pe termen lung se va încheia." (Traducere si adaptare din Wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu