Profeţiile maya şi cercurile din lanuri – conexiuni extraordinare

MAYAN PROPHECIES AND CROP CIRCLES (2010)
An Extraordinary Connection

“Calendarul Maya, se află în centrul unui fenomen cultural. Pentru unii, 2012 va fi sfârşitul lumii; pentru alţii, aduce promisiunea unui nou început şi tot pentru alţii, 2012 reprezintă explicaţia, pentru unele realităţi tulburătoare – precum schimbările climatice – care par să fie scăpate de sub control, din motive necunoscute.”

The New York Times, 1 Iulie, 2007

Ca un ultim cadou, de An Nou, vă ofer acest mini documentar, multi premiat – International UFO Congress EBE Awards, Best Documentary, Best Historical Documentary and Peoples Choice Award – realizat de Jaime Maussan, moderatorul unei emisiuni OZN, difuzată la televiziunea mexicană, în ultimii 20 de ani, într-un interval de audienţă maximă, care a descoperit că mesajele codificate, în aşa-zisele “cercuri din lanuri”, din ultimii ani, poartă semnătura enigmaticei civilizaţii mayaşe, părând a indica, de asemenea, spre mult disputatul an, 2012, când Kukulcan – sau Quetzalcoatl, al aztecilor – va reveni printre noi.

Ce vor să spună, oare,  toate aceste simboluri, despre care mulţi oameni şi din ce în ce mai mulţi savanţi, încep să creadă că reprezintă un sistem structurat de coduri, acoperind vaste intervale istorice şi chiar spaţiale ?

În ultimii ani, cu sprijinul tehnologiei informatice, tot mai avansate şi a muncii asidue a tot mai multor cercetători străluciţi, s-a reuşit conectarea multor puncte, ale marii enigme, numită antichitate, descifrându-se mesaje ce par să prezică un viitor deosebit de luminos, al planetei, prin intrarea într-o nouă Epocă de Aur şi confirmarea originilor extraterestre ale umanităţii.

După ce au prezis corect, explozia de lumină a Cometei Holmes 17P, din octombrie 2007, când şi-a amplificat emisia de lumină cu un factor de 500.000, devenind, pentru scurtă vreme, cel mai mare obiect din sistemul solar, vizibil chiar cu ochiul liber, se presupunea că aceşti creatori invizibili de cercuri în lanuri, îşi vor îndrepta atenţia spre evenimente astronomice apropiate de data de 21 decembrie, 2012.

Două astfel de imagini, par a confirma direct, evenimente astronomice ce vor avea loc atunci, cel de la Waylan’s Smithy din 2006 – care sugerează că razele unei puternice explozii, din adâncul spaţiului, vor atinge Terra cam prin martie, 2013 – şi cea de la West Kennett din 2006 – sugerând că puternice emisii energetice, emanând din centrul galaxiei, vor ajunge pe Terra cam pe 14 decembrie, 2012, la vreme de lună nouă şi în prezenţa unei comete, în interiorul sistemului nostru solar.

În ultima vreme, activitatea de decodare a misterelor, acestor figuri din lanurile britanice, pare să fi făcut un puternic salt înainte, dar cu toate corelaţiile, evidente, cu unele evenimente astronomice, precum cometa amintită mai sus sau impactul lui Shoemaker-Levy cu Jupiter, din 1994, comunitatea academică rămâne la fel de încremenită, într-o ignoranţă  agresiv-sfidătoare, de sorginte inchizitorială, triada fiind completată de slugarnica mass media şi desigur, guvernele.

Din nefericire, nu puţini sunt scepticii, care continuă să afirme şi să întrebe: “Asta este imposibil ! Cum este posibil ca sute de oameni să cunoască aceste rezultate, doar la modul privat, fără ca nici unul dintre aceste importante fapte, să nu fie difuzate în principalele mijloace mass media, unde ar putea fi studiate de toată lumea, în condiţiile în care, informaţia de pe Internet, este nesigură şi contradictorie ?”

Naivitatea marii majorităţi a oamenilor, este aproape fără limite, când mai cred că o industrie profilată în întregime pe pâine şi circ, pentru care sunt importante doar tacticile de intimidare, reclama făcută celor mai incompetente fiinţe, politicienii şi cel mai proaspăt scandal – cu cât mai abject şi mai penibil, cu atât mai bine – poate da dovadă de o integritate pur şi simplu incompatibilă, cu raţiunea ei de a fi.

Filmul de faţă răspunde magistral neîncrederii şi indiferenţei, prin cercetările făcute de o echipă compusă din Winston Keech, Gary King şi Terje Toftenes (realizatorul incitantului documentar, The Day Before Disclosure, postat deja pe acest blog), care au filmat apariţia, din senin, a unei figuri de peste 300 de metri lungime, în East Field, lângă Avebury, în noaptea de 7 iulie, 2007.

Care a fost reacţia mass media ?

În timp ce un manelist, cu dantură de rechin pensionar, poate face furori, de exemplu, etalându-şi fizicul prin revistele franceze, de parcă ar fi altceva decât o infamă nonvaloare a acestei lumi, un eveniment poate epocal, ce înlătură multe dintre dubiile aruncate de mistificatorii, Doug Bower şi Dave Chorley, privind originea cercurilor din lanuri, s-a bucurat de notă succintă într-un ziar local din Wiltshire şi de o şi mai mică menţiune pe un website regional, al BBC.

Jaime Maussan

Fără efortul, meritoriu, al acestui jurnalist de excepţie, care este Jaime Maussan, ce a avut iniţiativa concetizată în acest mini documentar, era foarte posibil ca această descoperire să se scufunde în uitare.

Un aspect poate neaşteptat, al fenomenului, este “conexiunea maya”,  unele dintre figurile ce apar anual, preluând parcă, vechi teme din mitologia maya şi cea aztecă.

“Când, savanţii europeni, au început să decodifice anticele hieroglife maya, unul dintre primele succese a constat în înţelegerea sistemului numeric, utilizat de mayaşi, a sistemului lor de calendare, bazate pe mişcările aparente ale Lunii, Soarelui sau planetei Venus. Pe scurt, matematica şi ştiinţa au furnizat fundaţia unei noi forme de comunicare, aşa cum savanţii SETI prezic că se va întâmpla, în cazul comunicaţiilor interstelare.” 

http://www.seti.org/, “Decodarea E.T. în căutarea unei pietre Rosetta, cosmice”

Calendarele solar-venusiene, folosite, cu multă vreme în urmă, de ambele civilizaţii meso-americane, Maya şi Aztecă – laolaltă cu faimosul lor calendar pe termen lung – au apărut recent în lanurile engleze, fie lângă Silbury Hill, în 2004, fie lângă Woolstone Hill, în 2005, remarcabilă fiind apariţia lor într-un moment semnificativ, chiar la finalul unui ciclu Maya, de 5.125 de ani.

Calendarul lung, se încheie la 21 decembrie, 2012, marcând finalul celei de-a cincea epoci solare, începută pe 13 august 3114 î.e.n., în timp ce calendarul solar-venusian, se va termina pe 28 martie, 2013, marcând finalul ciclului de 52 de ani, început pe 10 aprilie, 1961 şi totodată, intrarea în cel de-al şaselea ciclu solar, de peste 5.000 de ani.

Sursa : fymaa.blogspot.com

Vezi :
NASSIM HARAMEIN – Teoria Unificării Câmpului

21 decembrie 2012, Calendarul Maya şi Apocalipsa

Fenomenul 2012 se referă la mai multe credinţe eshatologice conform cărora în 21 decembrie 2012 sa va întâmpla un cataclism sau o transformare care va încheia un ciclu de 5.125 ani din calendarul Maya pe termen lung. Au fost sugerate pentru această dată numeroase alinieri astronomice şi formule numerologice.
O interpretare a acestei tranziţii care se referă la o Nouă Eră consideră că în această perioadă Pământul şi locuitorii săi vor suferi o transformare pozitivă fizică şi spirituală, anul 2012 marcând începutul acestei noi ere. Alte teorii sugerează că anul 2012 marchează sfârşitul lumii sau o catastrofă similară. Scenariile pentru sfârşitul lumii includ coliziunea Pământului cu o planetă "rătăcitoare" (denumită adesea "Nibiru"), sau cu o gaură neagră, sau apariţia următorului maxim solar.
Oamenii de ştiinţă din diverse discipline neagă ideea catastrofei în 2012. Principalii mayanişti spun că predicţiile privind iminenţa catastrofei nu se regăsesc în niciuna din codicele Maya, şi că ideea conform căreia calendarul pe termen lung se "termină" în 2012 deformează istoria Maya. Maya modernă nu consideră data respectiva ca fiind semnificativă, iar sursele clasice referitor la acest subiect sunt insuficiente şi contradictorii, sugerând că nu a existat nicio înţelegere prealabilă între ei cu privire la semnificaţia datei.
În plus, astronomii şi alţi oameni de ştiinţă au respins previziunile apocaliptice considerându-le de domeniul pseudoştiinţei, afirmând că evenimentele anticipate sunt contrazise de observaţiile astronomice simple. NASA a comparat teama de anul 2012 cu cea a anului 2000 din perioada anilor 1990, sugerând că o analiză adecvată trebuie să excludă teama de dezastru. Niciuna din alinierile sau formulele propuse nu a fost acceptată de curentul ştiinţific principal.

Calendarul mesoamerican pe termen lung

Decembrie 2012 marchează finalul unui b'ak'tun; un mare ciclu de ani în Calendarul mesoamerican pe termen lung, care a fost folosit în America Centrală înainte de sosirea europenilor. Deşi Calendarul pe termen lung se pare că a fost inventat de olmeci, a devenit strâns asociat cu civilizaţia Maya, a cărei perioadă clasică se întinde între 250 şi 900 e.n.. Sistemul Maya scris a fost descifrat aproape complet, parte din materialele scrise şi inscripţionate supravieţuind dinainte de cucerirea europeană.
Faţă de ciclul calendaristic de 52 ani folosit încă şi azi de Maya, calendarul pe termen lung era linear, mai degrabă decât ciclic, şi considera timpul divizat în unităţi de 20: 20 zile formau un uinal, 18 uinale (360 zile) formau un tun, 20 tunuri formau un k'atun, şi 20 k'atunuri (144.000 zile) formau un b'ak'tun. Astfel, data mayaşă 8.3.2.10.15 reprezintă 8 b'ak'tunuri, 3 k'atunuri, 2 tunuri, 10 uinale şi 15 zile.

Apocalipsa

Apocalipsa pictată într-o scenă pe o frescă ortodoxă din Mănăstirea Osogovo, Macedonia.
Există o puternică tradiţie a "vârstei lumii" în literatura mayaşă, dar din nefericire înregistrările au fost distorsionate, lăsând deschise mai multe oportunităţi. Conform cu Popol Vuh, o carte cu detalii despre mitul creaţiei, noi trăim în prezent în cea de a patra lume. Popol Vuh descrie primele trei creaţii eşuate ale lui Dumnezeu, şi succesul în crearea celei de a patra lume, populată cu oameni. În Calendarul mesoamerican pe termen lung, lumile anterioare s-au terminat după 13 b'ak'tunuri, aproximativ 5.125 ani. "Data zero" a perioadei era setată în trecut marcând finalul celei de a treia lumi şi începutul celei actuale, dată care corespunde  zilei de 11 sau 13 aprilie 3114 î.e.n. în calendarul proleptin gregorian, în funcţie de formula folosită. Aceasta înseamnă că cea de a patra lume se va termina şi ea în cel de al treisprezecelea b'ak'tun, sau data mayaşă 13.0.0.0.0, respectiv 21 sau 23 decembrie 2012.
În 1957, mayanistul şi astronomul Worcester Makemson scria că "finalizarea Marii Perioade de 13 b'ak'tunuri ar fi considerată de importanţă extremă de Maya". În 1966, Michael D. Coe afirma în Maya că "se sugerează... că Armagedonul va surprinde oamenii degeneraţi din toată lumea şi întreaga creaţie în ziua finală a celui de al treisprezecelea b'ak'tun. Astfel... universul nostru actual va fi anihilat [în decemrie 2012] când Marele Ciclu a Calendarului pe termen lung se va încheia." (Traducere si adaptare din Wikipedia)

(Nicolae Sfetcu)