Va propun sa revenim putin la imaginea cu boala de piele si cu ranile care s-au
infectat. Daca apelam la un doctor, acesta se va folosi de bisturiu pentru a deschide ranile, pe care le va curata, va pune un remediu pe ele si le va pastra curate pana cand se vor vindeca si nu ne vor mai durea.
Pentru vindecarea corpului emotional trebuie sa facem acelasi lucru. Trebuie sa deschidem mai intai ranile si sa le curatam, sa punem pe ele un remediu si sa le pastram curate pana cand se vindeca de la sine.
Dar cum putem deschide aceste rani? Vom folosi drept bisturiu adevarul. Cu 2.000 de ani in urma, unul dintre cei mai mari Maestri ai umanitatii ne-a spus: "si veti cunoaste Adevarul, iar Adevarul va va face liberi".
Adevarul este precum un bisturiu, caci deschiderea ranilor si descoperirea tuturor minciunilor este un proces foarte dureros. Ranile corpului nostru emotional sunt acoperite de sistemul nostru de negare, de sistemul de minciuni pe care l-am creat pentru a ne proteja aceste rani. Daca ne vom privi ranile prin ochii adevarului, ele vor sfarsi prin a se vindeca.
Putem incepe prin a practica adevarul cu noi insine. Atunci cand esti sincer cu tine insuti, incepi sa vezi lucrurile asa cum sunt, nu asa cum ai vrea sa fie.
Luam un exemplu ,experienta rea ca ati fost violata, nu este deloc necesar sa suferiti incontinuu pentru aceasta experienta. Este alegerea dumneavoastra. aca veti descoperi putin cate putin adevarul de straturile succesive care il acopera, la fel ca foile de ceapa, este posibil ca in final sa va dati seama ca toata lumea, inclusiv dumneavoastra, minte tot timpul.
Aproape tot ceea ce exista in aceasta lume a iluziei este o minciuna. Din acest motiv, eu le solicit adeptilor mei sa urmeze trei reguli pentru stabilirea adevarului. Prima regula este urmatoarea: nu ma credeti pe mine. Nu trebuie sa ma credeti neaparat pe mine; important este sa va ganditi si sa faceti alegerile pe care le considerati necesare. Puteti crede in cuvintele mele, dar numai daca acestea au un sens pentru dumneavoastra si numai daca va ofera o anumita satisfactie.
Daca vi se pare ca va conduc catre trezirea constiintei de sine, puteti face alegerea de a crede in ele. Eu sunt responsabil pentru ceea ce afirm, dar nu si pentru ceea ce intelegeti .
Acesta este asadar primul pas: folosirea adevarului ca un bisturiu. Puteti constata astfel ca nedreptatea care a creat rana emotionala nu mai este de actualitate. Acum, in acest moment, ea nu mai este adevarata. Puteti descoperi ca ceea ce credeati ca v-a ranit atat de profund nu a fost niciodata adevarat.
Chiar daca a fost adevarat candva, asta nu inseamna ca mai este adevarat si acum, in clipa prezenta. Folosindu- va de adevar, puteti deschide rana si puteti privi nedreptatea dintr-o perspectiva diferita. in lumea in care traim, adevarul este relativ.
El se schimba tot timpul, caci noi traim intr-o lume a iluziilor. Ceea ce este adevarat acum nu trebuie sa ramana neaparat astfel si mai tarziu. O vreme este posibil sa nu mai fie adevarat, pentru ca mai apoi sa devina din nou adevarat. De altfel, in lumea iadului, adevarul nu este de multe ori decat un alt concept, o alta minciuna care poate fi folosita impotriva noastra.
Sistemul nostru de negare este atat de puternic incat totul devine foarte complicat. Adevarurile sunt amestecate cu minciuni, iar minciunile cu adevaruri.
Daca veti descoperi putin cate putin adevarul de straturile succesive care il acopera, la fel ca foile de ceapa, este posibil ca in final sa va dati seama ca toata lumea, inclusiv dumneavoastra, minte tot timpul.
Aproape tot ceea ce exista in aceasta lume a iluziei este o minciuna. Din acest motiv, eu le solicit adeptilor mei sa urmeze trei reguli pentru stabilirea adevarului. Prima regula este urmatoarea: nu ma credeti pe mine.
Nu trebuie sa ma credeti neaparat pe mine; important este sa va ganditi si sa faceti alegerile pe care le considerati necesare. Puteti crede in cuvintele mele, dar numai daca acestea au un sens pentru dumneavoastra si numai daca va ofera o anumita satisfactie. Daca vi se pare ca va conduc catre trezirea constiintei de sine, puteti face alegerea de a crede in ele.
Eu sunt responsabil pentru ceea ce afirm, dar nu si pentru ceea ce intelegeti dumneavoastra din cuvintele mele. Eu si dumneavoastra traim in vise complet diferite. Chiar daca ceea ce afirm eu este perfect adevarat pentru mine, acest lucru nu este neaparat valabil si pentru dumneavoastra. Prima regula este extrem de usoara: nu ma credeti pe mine.
A doua regula este ceva mai dificila: nu va credeti nici pe dumneavoastra insiva. Nu credeti toate minciunile pe care vi le spuneti singur, toate acele minciuni pentru care nu ati optat personal, ci pe care ati fost programat sa le credeti.
Nu credeti atunci cand mintea va spune ca nu sunteti suficient de bun, ca nu sunteti suficient de puternic, ca nu sunteti suficient de inteligent. Nu credeti in propriile dumneavoastra limite. Nu credeti nici o clipa ca nu meritati iubire sau fericire. Nu credeti ca va lipseste frumusetea. Nu credeti ca sunteti predestinat suferintei. Nu credeti in propria dumneavoastra drama existentiala.
Nu credeti in Judecatorul sau in Victima din mintea dumneavoastra. Nu credeti vocea interioara care va spune ca sunteti un prost, care va impinge catre sinucidere. Nu credeti in toate aceste lucruri, caci nu sunt adevarate. Mai bine deschideti-va urechile, deschideti-va inima si ascultati.
Ascultati glasul inimii care va impinge catre fericire si faceti aceasta alegere. Apoi respectati-o. Nu credeti insa in tot ce afirma mintea dumneavoastra, caci 80% din convingerile pe care le aveti sunt minciuni care v-au fost inoculate, sunt neadevaruri. Cea de-a doua regula este asadar ceva mai dificila: nu va credeti nici pe dumneavoastra insiva.
A treia regula este urmatoarea: nu credeti pe nimeni. Nu-i credeti nici pe alti oameni, caci si ei mint tot timpul. Atunci cand ranile dumneavoastra emotionale vor disparea complet, cand nu veti mai simti nevoia sa-i credeti pe oameni numai pentru a fi acceptat, atunci veti vedea totul cu mult mai multa claritate. Veti vedea ca albul este alb iar negrul este negru, si nu veti mai face confuzii intre ele. Ceea ce este corect acum poate sa nu mai fie peste cateva clipe. Ceea ce nu este corect acum poate sa devina corect peste cateva clipe.
Individul este singurul care isi poate crea propriul vis despre paradis. Nimeni altcineva nu il poate crea pentru el. Bunul-simt este singurul ghid care ne poate conduce catre fericire, caci aceasta nu poate fi decat propria noastra creatie. Cea de-a treia regula este deci la fel de dificila ca si a doua, caci noi avem tendinta de a-i crede pe ceilalti. Ei bine, nu-i credeti!
Nu ma credeti pe mine, nu va credeti pe dumneavoastra, nu-i credeti nici pe ceilalti.
Tot ceea ce exista este asa cum este. Adevarul nu trebuie justificat sau explicat. El nu are nevoie sa fie aparat.
Doar minciunile simt nevoia sa fie justificate si aparate. Pentru a apara o minciuna omul trebuie sa creeze o a doua minciuna, apoi o a treia, care sa o justifice pe a doua, si asa mai departe. El isi creeaza astfel un intreg esafodaj de minciuni, care se destrama atunci cand una din ele iese la iveala. Nici chiar in aceasta privinta nu trebuie sa va simtiti vinovat. Asa stau lucrurile in lumea noastra...
Marea majoritate a minciunilor in care credem dispar pur si simplu daca incetam sa mai credem in ele.
Ceea ce nu este adevarat nu poate supravietui scepticismului; numai adevarul poate supravietui scepticismului. Ceea ce este adevarat ramane adevarat, indiferent daca este crezut sau nu.
Numai ceea ce este adevarat supravietuieste, iar acest lucru include si propriile
noastre pareri despre sine.
Asa cum spuneam mai devreme, pe vremea cand eram copii noi nu am avut posibilitatea sa alegem ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa credem. Acum, lucrurile s-au schimbat. Am crescut si avem posibilitatea sa alegem. Putem sa credem sau sa nu credem. Chiar daca ceva nu este adevarat, noi putem crede in el pentru simplul motiv ca dorim sa credem acest lucru. Putem asadar sa alegem cum dorim sa ne traim viata. Daca suntem suficient de cinstiti cu noi insine, vom intelege rapid ca noi suntem perfect liberi sa alegem.
Dupa ce am deschis ranile, este necesar sa le curatam de toata aceasta otrava. Cum putem face acest lucru? Acelasi mare Maestru care a trait cu 2.000 de ani in urma ne-a oferit solutia: Iertarea. Nu exista nici o alta cale de a curata ranile emotionale de otrava lor decat iertarea.
Este necesar sa-l iertati pe cel care v-a ranit, oricat de grava vi s-ar parea aceasta greseala in mintea dumneavoastra. Iertati-l chiar daca nu merita sa fie iertat, nu de dragul lui, ci de dragul dumneavoastra, caci nu meritati sa suferiti de fiecare data cand va aduceti aminte ce s-a intamplat. Indiferent ce v-au facut altii, iertati-i, daca nu doriti sa va simtiti rau tot timpul. Iertarea este remediul care poate vindeca mintea. Iertati-i pe ceilalti din compasiune pentru propria dumneavoastra fiinta. Iertarea este un act de iubire de sine.
Sa luam exemplul unei femei divortate. Sa spunem ca ea a fost casatorita timp de zece ani, iar dupa o cearta ingrozitoare cu sotul ei, a divortat. Ea isi uraste acum fostul sot. Simpla pomenire a numelui lui este suficienta pentru a simti o durere in stomac si a-i veni sa verse. Otrava emotionala este atat de puternica incat ea nu o mai poate suporta. Are nevoie de ajutor, asa ca se duce la un terapeut si ii spune: "Sufar atat de mult. Sunt plina de furie, de gelozie, de invidie. Ce a facut el este de neiertat. il urasc".
Terapeutul o priveste si ii spune: "Trebuie sa iti eliberezi emotiile, sa iti
exprimi mania. Ia o perna, bate-o, musc-o, tranteste-o, si elibereaza-ti astfel furia". Femeia face cum i s-a spus si se descarca. Se pare ca terapia functioneaza. Ea ii plateste terapeutului 100 de dolari si ii spune: "Multumesc. Ma simt mult mai bine acum", dupa care pleaca cu un zambet mare pe fata.
Nici nu a iesit bine din biroul terapeutului si cu cine credeti ca se intalneste nas in nas? Cu fostul ei sot! Instantaneu, mania o orbeste, ba este chiar mai rea ca inainte. Femeia se simte nevoita sa alerge din nou la terapeut si sa-i mai dea 100 de dolari pentru o noua sedinta de eliberare a tensiunilor. Acest gen de eliberare a emotiilor nu reprezinta decat o solutie temporara. Ea poate elibera o parte din otrava si va poate face sa va simtiti mai bine pentru o vreme, dar nu vindeca rana.
Singura cale prin care ranile emotionale pot fi vindecate este iertarea. Femeia trebuie sa-si ierte fostul sot pentru abuzul pe care l-a comis asupra ei. Nu se poate vorbi de iertare decat atunci cand te intalnesti cu cel care ti-a facut candva rau si nu simti nimic fata de el.
Chiar daca auzi numele lui, nu ai nici o reactie emotionala. Numai atunci cand iti atingi rana, iar aceasta nu mai doare deloc, poti spune ca ai iertat persoana in cauza. Evident, o cicatrice tot va mai ramane, sub forma amintirii a ceea ce s-a intamplat, dar dupa ce rana s-a vindecat, durerea provocata de ea dispare.
Multi vor spune: "Usor de zis, greu de facut! Personal, am incercat, dar nu am reusit!" Sunt atatea motive, atatea justificari pentru care nu putem ierta.
Adevarul este insa cu totul altul. Noi nu putem ierta pentru ca asa am fost invatati: sa nu iertam, pentru ca am practicat indelung arta de a nu ierta, pentru ca am ajuns la o adevarata maiestrie in aceasta arta.
Pe vremea cand eram copii mici, iertarea era pentru noi instinctuala. inainte de a ne imbolnavi si noi, la fel ca toti ceilalti, era atat de usor si de natural sa iertam. Supararea ne trecea aproape instantaneu.
Daca priviti doi copii care se joaca impreuna, apoi se cearta si se iau la bataie,
veti vedea ca ei incep sa planga si alearga imediat la mamele lor: "M-a batut!"
Una din mame se duce la cealalta si incepe sa se certe cu ea, fara sa observe ca cei doi copii se joaca deja impreuna, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. in schimb, cele doua mame se vor uri de acum inainte pentru tot restul vietii.
Noi nu trebuie sa invatam arta de a ierta, caci ne-am nascut cu ea in sange. Ce
s-a intamplat insa?
Noi am invatat treptat comportamentul opus, l-am practicat, iar acum a devenit foarte greu pentru noi sa iertam. Mai mult, totul s-a transformat intr-un razboi al orgoliilor. De ce? Deoarece importanta de sine creste atunci cand refuzi sa ierti. Suna atat de ferm sa spui: "Orice ar face, nu il voi ierta niciodata. Ceea ce a facut este de neiertat".
Adevarata problema este orgoliul. Datorita orgoliului nostru, a onoarei patate, noi punem gaz pe foc si ne reamintim continuu ca nu putem ierta. Dar cine sufera din aceasta cauza si cine acumuleaza din ce in ce mai mult otrava emotionala? Noi suntem cei care suferim din cauza faptelor celor din jurul nostru, chiar daca acestea nu au nimic de-a face cu noi.
De asemenea, noi invatam sa suferim numai pentru a-i pedepsi pe cei care au abuzat de noi. Ne comportam ca niste copii mici, plini de toane, care solicita atentia
celor din jur.
Suntem capabili sa ne ranim singuri, numai pentru a putea spune: "Uite
ce am facut din cauza ta!". Nebunia devine din ce in ce mai mare, dar in loc sa-i cerem iertare lui Dumnezeu, preferam sa asteptam ca Dumnezeu sa vina la noi si sa-si ceara iertare mai intai. De multe ori nici nu mai stim de ce suntem atat de suparati pe parinti, prieteni sau pe partenerul nostru de viata. Suntem suparati, dar daca cealalta persoana ne cere iertare, tot amarul nostru iese la iveala, si noi izbucnim: ,,O, nu, tu iarta-ma pe mine!"
Renuntati la orgoliu si la toane. Nu mai sunteti copil mic. Nu aveti nevoie de ele. Renuntati la importanta de sine si cereti-va iertare. Iertati-i la randul dumneavoastra pe ceilalti si veti vedea cum in viata dumneavoastra vor incepe sa se petreaca miracole.
incepeti prin a face o lista cu toti cei carora ar trebui sa le cereti iertare. Apoi faceti acest lucru.
Chiar daca nu aveti posibilitatea sa o faceti direct, cereti-le iertare in rugaciunile si in visele dumneavoastra. in al doilea rand, faceti o lista cu toti cei care v-au ranit, cu toti oamenii pe care nu i-ati putut ierta pana acum. incepeti cu parintii, cu fratii si surorile, cu copiii, sotul sau sotia, prietenii, amantii, si continuati cu cainele, pisica, guvernul, si chiar Dumnezeu.
Iertati-i pe ceilalti pornind de la ideea ca orice v-au facut, nu au avut nimic personal cu dumneavoastra. Orice om isi viseaza propriul vis.
Cuvintele si actiunile care v-au ranit nu erau decat o reactie la demonii din mintea persoanei respective. Ea traieste in iad, iar dumneavoastra nu sunteti decat un personaj secundar in visul ei. Nimic din ceea ce face altcineva nu vi se datoreaza. Atunci cand veti ajunge sa intelegeti acest lucru, ca nimic nu trebuie luat la modul personal, compasiunea care urmeaza intelegerii va va conduce in mod natural catre iertare.
incepeti practica iertarii.
Chiar daca la inceput vi se va parea dificil, ea va deveni mai devreme sau mai tarziu o obisnuinta. Singura cale prin care puteti descoperi arta iertarii este incercarea. Practicati-o cat mai des cu putinta, si in cele din urma va veti putea ierta pe dumneavoastra insiva.
Va veni cu siguranta momentul in care veti simti nevoia sa va iertati pe sine, pentru toate acele rani si pentru toata otrava pe care le-ati creat in timpul visului dumneavoastra.
Iertarea de sine conduce la acceptarea de sine, iar apoi la iubirea de sine. Acesta este actul suprem de iertare: iertarea de sine.
Creati un act de putere si iertati-va pentru tot ceea ce ati facut de-a lungul intregii dumneavoastra vieti. in cazul in care credeti in vietile anterioare, iertati-va si pentru tot ce ati facut in ele.
Aceasta este puterea omului. Arderea karmei este un proces foarte simplu.
Daca veti inceta sa mai credeti in ea, karma va disparea. Nu este nevoie sa suferiti, nu trebuie sa platiti nimic; s-a terminat. Daca va puteti ierta pe sine, karma dispare instantaneu. incepand din acest moment puteti incepe o viata noua. Mai mult, viata devine usoara, caci iertarea este singura cale prin care pot fi curatate ranile emotionale. Nu exista nici un alt remediu care sa le vindece.
Dupa ce ne-am curatat ranile este necesar sa folosim un remediu puternic pentru a accelera procesul de vindecare, si acest remediu ne-a fost furnizat de la acelasi mare Maestru: el este Iubirea.
Iubirea este remediul care accelereaza procesul de vindecare. Nu exista nici un alt remediu decat iubirea neconditionata. Nu este vorba de: te iubesc daca, ma iubesc daca... Acest tip de iubire nu are nevoie de justificari sau explicatii. Iubiti pur si simplu. Iubiti-va pe sine, iubiti-va aproapele, iubiti-va inclusiv dusmanii.
Acest proces este foarte simplu, dar nu-i putem iubi pe altii pana cand nu incepem prin a ne iubi pe sine. De aceea, procesul incepe inevitabil cu iubirea de sine.
Exista milioane de feluri in care ne putem exprima fericirea, dar nu exista decat un singur fel prin care putem fi cu adevarat fericiti, iar acesta este iubirea. Nu exista nici o alta cale. Nu poti fi fericit daca nu te iubesti pe tine insuti. Aceasta este realitatea.
Daca nu te iubesti pe tine insuti, nu ai nici o sansa sa fii fericit. Nu poti impartasi cu altii ceea ce iti lipseste.
Daca nu te iubesti pe tine insuti, nu ai cum sa iubesti pe altcineva. Poti in schimb sa simti nevoia de a fi iubit, si daca descoperi pe altcineva care are la randul lui nevoie de tine, se creeaza o relatie pe care oamenii o numesc "iubire". in realitate, nu este vorba de iubire. Este doar o forma de posesivitate, de egoism, de control lipsit de respect. Nu va mintiti singur: aceasta nu este iubire.
Iubirea pe care o emanati este singura cale prin care puteti fi fericit. incepeti prin a va iubi pe sine, neconditionat. Abandonati-va in fata acestei iubiri. Nu va mai opuneti vietii. Nu va mai respingeti singur.
Renuntati la toata aceasta vinovatie, la toate aceste acuzatii, acceptati-va asa
cum sunteti. in acest fel, ii veti putea accepta mai usor si pe ceilalti asa cum sunt.
Aveti tot dreptul de a iubi, de a zambi, de a fi fericit, de a va impartasi iubirea si de a nu va teme sa o primiti.
Acesta este procesul de vindecare. Este alcatuit din trei puncte simple: adevarul, iertarea si iubirea de sine. Daca ar respecta aceste trei puncte, intreaga lume ar cunoaste vindecarea si nu ar mai fi un spital de nebuni.
Daca este constient ca mintea lui este bolnava, ca trupul lui emotional este
ranit, el a inceput deja procesul de auto-vindecare.
Imaginati-va ca toti oamenii ar incepe sa fie sinceri cu ei insisi, sa se ierte reciproc si sa iubeasca pe toata lumea. Daca toti oamenii ar iubi in acest fel, egoismul ar disparea de pe Pamant. Oamenii ar fi deschisi sa daruiasca si sa primeasca, si nu s- ar mai judeca reciproc. Barfele ar inceta cu desavarsire, iar otrava emotionala s-ar dizolva instantaneu.
Visul planetar s-ar schimba complet.
Pur si simplu am trai pe o alta planeta, care nu ne-ar mai aminti prin nimic de Pamantul de dinainte. Aceasta lume diferita a fost numita de Iisus "imparatia lui Dumnezeu pe pamant"; Buddha i-a spus "Nirvana", iar Moise "Taramul Fagaduintei". Este un loc in care putem trai cu totii in iubire, pentru ca toata lumea s-ar concentra asupra iubirii. Oamenii ar alege in mod constient un alt mod de viata: viata in iubire.
Dar oricum i-am spune noului Vis, acesta ar ramane tot un vis, la fel de real sau de fals ca si visul iadului. Dar cel putin puteti alege visul in care preferati sa traiti. Aveti acum la dispozitie uneltele prin care va puteti vindeca. intrebarea este: ce veti face cu ele?
Cum putem privi prin ochii iubirii - Partea 4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu