In realitate, noi suntem forta care se joaca cu mintea noastra si care se foloseste
de corp ca de o jucarie preferata pentru a se amuza. Acesta este motivul pentru care ne aflam aici: de a ne juca si de a ne amuza. Noi avem prin nastere dreptul de a fi fericiti, de a ne bucura de viata. Nu ne-am nascut ca sa suferim. Oricine doreste sa sufere este liber sa o faca, dar nimeni nu este nevoit sa sufere.
Atunci de ce suferim? Pentru ca intreaga lume sufera, iar noi ajungem sa credem ca suferinta este ceva normal. Ne cream apoi un sistem de convingeri pentru a sustine acest "adevar". Religiile ne spun ca ne-am nascut pentru a suferi, ca viata nu este altceva decat o vale a plangerii. Suferiti acum, aveti rabdare, iar in viata de apoi va veti primi rasplata. Suna frumos, dar este complet fals.
Noi alegem suferinta pentru ca asa am invatat.
Daca vom continua sa facem aceeasi alegere, vom continua sa suferim.
Nu este adevarat ca vom ajunge in iad sau in rai dupa moarte. Noi traim deja in iad sau in rai, chiar acum. Iadul si raiul nu exista decat in interiorul mintii.
Daca suferim in prezent, vom continua sa suferim si dupa moarte, caci mintea nu moare odata cu creierul.
Visul marii majoritati a oamenilor de pe aceasta planeta este in mod evident un iad colectiv. Aceasta nu inseamna ca este ceva gresit sau rau, ori ca cineva poarta raspunderea pentru acest lucru. Ne putem invinovati noi parintii? Nu. Atunci cand ne- au crescut, ei au facut ce au stiut mai bine. Acelasi lucru l-au facut si parintii lor: ce au stiut mai bine.
Daca veti avea copii, veti proceda probabil la fel, caci nu veti sti ce altceva sa
faceti. Sunteti vinovat pentru acest lucru?
Nu. A deveni constient nu inseamna sa condamni pe altcineva sau sa te simti vinovat pentru ceea ce ai facut. De ce am fi vinovati pentru o boala mentala care este atat de contagioasa?
in realitate, tot ceea ce exista este perfect. Noi suntem perfecti exact asa cum suntem. Acesta este adevarul curat. Fiecare dintre noi este un maestru.
Daca pornim numai de la cunoasterea noastra, noi nu avem cum sa ne descoperim pe sine, iar acesta este scopul oricarui om, indiferent daca isi da seama sau nu: sa se cunoasca pe sine, sa fie el insusi, sa isi traiasca propria sa viata, nu viata Parazitului - viata pentru care a fost programat.
Cunoasterea nu ne poate conduce la descoperirea de sine; numai intelepciunea poate face acest lucru.
Exista o mare diferenta intre cunoastere si intelepciune. Noi folosim cunoasterea pentru a comunica unii cu ceilalti, pentru a cadea de acord asupra lucrurilor pe care le percepem. Cunoasterea este singurul instrument pe care il avem la dispozitie pentru a comunica, intrucat oamenii nu mai stiu sa comunice de la suflet la suflet. De aceea, este foarte important felul in care ne folosim de cunoasterea noastra, caci noi avem tendinta sa devenim sclavii ei si sa ne pierdem astfel libertatea.
intelepciunea nu are nimic de-a face cu cunoasterea; ea reprezinta in schimb premisa libertatii interioare. Omul intelept este liber sa isi foloseasca mintea si sa isi controleze viata asa cum doreste. O minte sanatoasa nu este afectata de Parazit; ea este la fel de libera cum era inainte de domesticire. Prin vindecarea mintii si
eliberarea de Vis, omul nu isi redescopera inocenta de dinainte, ci devine un intelept.
Fi cel care esti cu adevarat nu presupune nici un efort.
inteleptul nu se mai foloseste de toate imaginile pe care si le-a creat de-a lungul timpului; el nu mai pretinde ca este altcineva decat este in realitate. El se accepta pe sine asa cum este, iar acceptarea de sine se traduce inclusiv prin acceptarea celor din jur asa cum sunt. Cel intelept nu mai incearca sa-i schimbe pe ceilalti sau sa le impuna punctul lui de vedere.
inteleptul isi respecta corpul fizic, la fel cum isi respecta mintea si sufletul. Viata lui este controlata de inima, nu de minte. El nu isi mai pune singur piedici, nu isi mai refuza singur fericirea sau iubirea. Nu se mai simte vinovat de nimic, nu mai emite judecati stupide despre sine sau despre cei din jur. incepand din clipa atingerii starii de intelepciune, toate convingerile care conduc la nefericire, la lupta, care fac viata sa fie atat de dificila, dispar pur si simplu.
Imaginati-va ca v-ati trezit brusc de sub magia Visului si ca v-ati vindecat complet. Nu mai aveti nici un fel de rani, deci nici otrava emotionala.
Imaginati-va libertatea pe care o puteti experimenta.
Oriunde v-ati duce, totul v-ar face sa va simtiti fericit.
De ce? Pentru ca o fiinta umana sanatoasa nu se teme sa-si exprime iubirea.
Nu v-ar mai fi atunci teama sa traiti, sa iubiti. Imaginati-va ce fel de viata ati putea avea, cum i-ati trata pe cei dragi daca nu ati mai avea toate aceste rani infectate cu toata aceasta otrava emotionala.
Cand isi deschide in sfarsit ochii si constata ca toate ranile emotionale i-au disparut, omul devine un sceptic, dar nu in sensul amplificarii importantei de sine; el nu le spune celorlalti cat de inteligent este el, si nu isi bate joc de minciunile lor. Pur si simplu, pentru el Visul isi pierde relevanta. El intelege ca Visul nu este adevarat. Cand isi deschide ochii si se trezeste, totul devine evident pentru el.
Prin trezire, omul trece de frontiera dincolo de care nu mai exista intoarcere si nu mai poate vedea lumea in acelasi fel. El continua sa viseze, caci visul nu poate fi evitat (intrucat este principala functie a mintii), dar cel putin stie ca viseaza. Pornind de la aceasta cunoastere, el se poate bucura de vis, sau poate suferi.
Totul depinde numai de el.
Trezirea poate fi asemanata cu participarea la o petrecere la care participa mii de persoane, in care toata lumea este beata, cu exceptia ta. Tu esti singura persoana treaza de la petrecere. Marea majoritate a oamenilor vad lumea prin prisma propriilor rani emotionale, prin filtrul otravii care le invenineaza mintea.
Ei nu isi dau seama ca traiesc intr-un vis al iadului, la fel cum un peste nu este constient de faptul ca traieste in apa.
Atunci cand se trezeste si constata ca este singura persoana treaza de la petrecere, inteleptul se umple de compasiune pentru cei beti din jurul sau, caci stie ca si el obisnuia sa se imbete inainte. El nu ii judeca pe oamenii care continua sa traiasca in iad, caci si el a trait acolo si stie ce inseamna acest lucru.
incepeti asadar cu dumneavoastra. Ceilalti vor incepe apoi si ei sa se schimbe, pana cand toti participantii la petrecere se vor trezi.
invataturile din India, cele ale toltecilor, ale crestinilor, ale grecilor, ale tuturor culturilor din intreaga lume, s-au nascut din acelasi adevar. Toate vorbesc despre scanteia divina care exista inlauntrul omului si despre necesitatea revelarii lui Dumnezeu in sine. Toate vorbesc despre deschiderea completa a inimii si despre revelarea intelepciunii. Va puteti imagina cum ar arata aceasta lume daca toti oamenii si-ar deschide inimile si ar descoperi iubirea din ele?
Totul se rezuma la convingeri. Existenta noastra, viata noastra sunt guvernate de ceea ce credem.
Sistemul de convingeri pe care ni l-am creat este precum o cutiuta in care ne-
am asezat singuri si din care nu mai putem scapa pentru ca nu credem ca putem scapa. Aceasta este situatia in care ne aflam.
Oamenii isi creeaza singuri propriile limitari. Ei sunt singurii care afirma ce este si ce nu este posibil. Apoi, aceste limitari devin pentru ei realitatea, pentru ca ei cred in ele.
Singurul lucru pe care il puteti face totusi este sa va bucurati de propria dumneavoastra viata, sa va vindecati corpul emotional, astfel incat sa va puteti reface viata, pentru a impartasi deschis iubirea dinlauntrul dumneavoastra.
Chiar daca v-ar iubi intreaga lume, iubirea altora nu va va face niciodata fericit. Singurul lucru care va poate face fericit este iubirea dinlauntrul dumneavoastra.
Aceasta este singura modalitate de iubire care conteaza, nu cea care vine din afara fiintei dumneavoastra. Iubirea dumneavoastra pentru ceilalti este jumatatea care va apartine; cealalta jumatate poate fi un copac, un caine sau un nor.
Dumneavoastra sunteti o jumatate; cealalta jumatate este ceea ce percepeti. Visatorul este o jumatate, visul este cealalta jumatate.
Atunci cand iubeste fara conditii, omul devine una cu Dumnezeu si cu spiritul Vietii care curge prin el.
Viata lui devine expresia frumusetii spiritului. Viata nu este altceva decat un
vis, iar daca stiti sa creati o viata din iubire, visul poate deveni o capodopera.
Vindecarea corpului emotional - PARTEA 3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu