BUCATARIA MAGICA : PARTEA 7

Imaginati-va ca aveti acasa o bucatarie magica, in care puteti obtine pe loc
orice fel de mancaruri, din orice colt al lumii, in orice cantitati. Cu o asemenea bucatarie nu mai aveti cum sa va faceti griji legate de mancare; orice doriti apare instantaneu pe masa.


Evident, sunteti foarte generos cu mancarea dumneavoastra, pe care o daruiti neconditionat altor persoane, fara a astepta nimic din partea lor. Oricine intra in casa dumneavoastra este invitat la masa, din simpla placere de a impartasi aceste alimente. In acest fel, casa dumneavoastra este intotdeauna plina cu oameni care vin sa manance in bucataria dumneavoastra magica.




Inr-o zi, cineva bate la usa. Este o persoana de sex opus, care a adus o pizza. Ea vi se adreseaza: "Hei, vezi aceasta pizza? Am sa-ti dau tie aceasta pizza daca ma lasi sa-ti controlez viata, daca accepti sa faci tot ce voi spune eu. Nu o sa-ti mai fie niciodata foame, caci eu voi aduce pizza in fiecare zi. Tot ce ai de facut este sa te porti frumos cu mine".


Va puteti imagina reactia dumneavoastra? In bucataria dumneavoastra puteti obtine pe loc aceeasi pizza, ba chiar una mai buna. Iar aceasta persoana vine si va ofera hrana, daca acceptati sa faceti tot ce spune ea. Probabil ca o sa radeti si o sa-i spuneti: "Nu, multumesc! Nu am nevoie de mancarea ta. Am suficienta mancare. Poti intra in casa mea si poti manca orice doresti, iar eu nu am sa-ti cer nimic in schimb. Nu voi face insa niciodata ceea ce doresti tu sa fac. Nimeni nu ma poate manipula cu ceva de mancare",

Acum imaginati-va exact opusul situatiei de mai sus. Au trecut cateva saptamani de cand nu ati mancat.


Sunteti foarte flamand si nu aveti nici un ban pentru a va cumpara de mancare. Aceeasi persoana vine la dumneavoastra cu o pizza si va spune: "Hei, ti-am adus de mancare. Singura conditie ca sa primesti aceasta pizza este sa faci ce spun eu". Pizza miroase foarte apetisant, iar foamea dumneavoastra este maxima. Va decideti sa acceptati hrana si sa faceti ce spune persoana respectiva.

Dupa ce mancati, ea va spune: "Daca vrei, iti mai aduc, dar va trebui sa faci tot timpul ceea ce iti cer eu".

Acum aveti de mancare, dar s-ar putea ca maine sa nu mai aveti, asa ca acceptati sa faceti tot ce vi se cere. Deveniti astfel un sclav din cauza mancarii, pentru ca aveti nevoie de hrana. Dupa o vreme incepeti totusi sa aveti indoieli: "Ce m-as face eu fara pizza mea? Nu as putea trai fara aceasta pizza. Ce se va intampla daca partenerul meu va da altuia aceasta pizza, pizza mea?"

Imaginati-va acum ca in loc de hrana, avem de-a face cu iubirea. Sa spunem ca in inima dumneavoastra exista foarte multa iubire. Nu numai ca va iubiti pe dumneavoastra, dar iubiti intreaga lume. O iubiti atat de mult incat nu mai aveti practic nevoie de iubirea altcuiva. O raspanditi neconditionat asupra celor din jur,
fara sa puneti conditii. Sunteti un milionar al iubirii, iar cineva va bate la usa si va
spune: "Hei, ti-am adus niste iubire. Poti avea iubirea mea, dar numai daca vei face ceea ce iti voi spune eu".


Daca sunteti deja plin de iubire, care va fi reactia dumneavoastra? Probabil veti rade si ii veti raspunde: "Multumesc, dar nu am nevoie de iubirea ta. Inima mea e plina deja de iubire, chiar mai mare si mai multa decat a ta, iar eu imi daruiesc iubirea neconditionat".

Dar ce se intampla daca dumneavoastra tanjiti dupa iubire, daca inima dumneavoastra este complet goala, iar altcineva vine si va spune: "Vrei putina iubire? Uite, iti ofer eu niste iubire, dar numai daca accepti sa faci ceea ce iti spun eu"?

Daca tanjiti cu adevarat dupa iubire, si daca apucati sa gustati putin din iubirea altuia, atunci veti fi dispus sa faceti orice pentru acea iubire. Unii oameni sunt atat de goi incat sunt dispusi sa-si vanda chiar sufletul pentru putina atentie.

Inima omului este la fel ca bucataria magica din metafora de la inceputul acestui capitol. Daca va veti deschide inima, veti avea la dispozitie intreaga iubire de care aveti nevoie. Nu are nici un sens sa colindati intreaga lume cersind dupa iubirea altora: "Va rog, vrea cineva sa ma iubeasca si pe mine? Va implor, ma simt atat de singur. Nu sunt suficient de bun pentru a fi iubit. Simt nevoia sa ma iubeasca cineva, ca sa imi dovedesc ca sunt vrednic de a fi iubit". Iubirea exista deja in interiorul fiecaruia dintre noi, dar noi nu o vedem.

Nu vedeti ce drama creeaza oamenii atunci cand sunt convinsi ca nu dispun de iubire? Tanjesc atat de mult dupa putina iubire incat atunci cand apuca sa guste putin din iubirea altcuiva, ei devin dependenti, creandu-si astfel o nevoie uriasa. Devin obsedati de iubire. Atunci se produce marea drama: "Ce o sa ma fac daca el/ea ma va parasi? Cum am sa pot trai fara el/ea?"

Ei nu pot trai fara furnizorul de droguri, fara doza lor zilnica. Fiind atat de infometati, ei sunt dispusi sa-i lase pe altii sa le controleze viata numai pentru acea doza minuscula. Accepta ce le spun ceilalti sa faca si sa nu faca, cum sa se imbrace si cum sa nu se imbrace, cum sa se comporte si cum sa nu se comporte, ce sa creada si ce sa nu creada. "Te voi iubi daca o sa te comporti in acest fel. Te voi iubi daca ma vei lasa sa iti controlez viata. Te voi iubi numai daca vei fi bun cu mine. in caz contrar, poti sa-ti iei adio de la iubirea mea".



Drama oamenilor este ca ei nu stiu ca in inima lor exista o bucatarie magica. Toata aceasta suferinta a inceput cu mult timp in urma, cand noi ne-am inchis inima si am uitat de iubirea care exista in ea.

La un moment dat din viata noastra, noi am inceput sa ne temem de iubire, convinsi ca iubirea nu este dreapta, ca noi am iubit pe altii mai mult decat ne-au iubit ei pe noi, ca iubirea raneste. Am incercat sa fim buni cu altii, sa ii iubim, dar am esuat. Am avut doua sau trei relatii, dar ne-am ales de fiecare data cu inima ranita, asa ca ne vine greu sa ne mai asumam inca o data riscul.


Noi ne criticam atat de mult, incat nu este de mirare ca in inima noastra nu mai exista loc pentru iubirea de sine. Iar daca nu reusim sa ne iubim nici macar pe noi
insine, cum am putea sa ne impartasim iubirea cu altii?


Oamenii isi doresc pe cineva "care sa aiba nevoie de ei", pentru a-si justifica
propria existenta, pentru a avea un motiv sa continue sa traiasca. Ei cred ca ceea ce cauta este iubirea, dar in realitate ei cauta pe "cineva care sa aiba nevoie de ei", pe care sa-l controleze si sa-l manipuleze.


Razboiul controlului care caracterizeaza relatiile dintre oameni se datoreaza felului in care au fost crescuti si indoctrinati, in care au fost educati de mici sa concureze unii cu ceilalti pentru controlul atentiei celor din jur. Ceea ce ei numesc iubire - cineva care sa aiba nevoie de mine, cineva caruia sa-i pese de mine - nu este de fapt iubire, ci egoism curat.

Cum ar putea sa mearga o relatie bazata pe egoism? Este imposibil, caci egoismul este contrariul iubirii. Ambii parteneri sunt insetati de iubire. Ei gusta o picatura din aceasta iubire in relatiile lor sexuale, dupa care devin dependenti de ea, pentru ca si-o doresc prea mult.

Dar egoismul naste critici, temeri, vinovatie, drame...
Oamenii se tem atat de mult sa iubeasca pentru ca iubirea nu le ofera nici o siguranta. Teama de a fi respinsi ii inspaimanta de moarte.


Ei prefera sa pretinda ca sunt ceea ce nu sunt, asteptand de la partenerii lor sa-i accepte, desi sunt incapabili sa se accepte chiar ei insisi. Problema noastra nu este ca suntem respinsi de un partener, ci ca ne respingem singuri, pentru ca nu suntem suficient de buni, pentru ca asta credem noi despre noi insine.


Auto-respingerea este principala problema. Noi nu suntem niciodata suficient de buni pentru noi insine, si nici nu avem cum, caci totul porneste de la o intelegere gresita a conceptului de perfectiune.


Acesta este un concept fals. El nu este nici macar real, dar majoritatea oamenilor continua sa creada in el.

Dupa domesticire, nimeni nu mai poate fi suficient de bun pentru ceilalti. Oamenii nu se mai simt suficient de buni nici macar pentru ei insisi, caci marele Judecator este tot timpul prezent, reamintindu-le ca nu sunt perfecti.


Asa cum spuneam intr-un capitol anterior, omul nu se poate ierta niciodata pentru ca nu este ceea ce doreste el sa fie, si de aici se nasc toate problemele. Daca el ar renunta la aceasta problema falsa, ar putea avea grija de jumatatea lui de relatie, fara sa se mai preocupe de cealalta jumatate.


Daca ii spui unei alte persoane ca o iubesti, iar ea iti raspunde ca nu te iubeste,
este acesta un motiv sa suferi? Faptul ca altcineva te respinge nu reprezinta un motiv sa te respingi si tu insuti. Chiar daca cineva nu te iubeste, te va iubi cu siguranta altcineva. Exista intotdeauna altcineva care sa te iubeasca. si este mult mai bine sa fii cu cineva care doreste sa fie cu tine decat cu cineva care este nevoit sa stea cu tine.


Cel mai bine este sa va focalizati asupra relatiei supreme pe care o puteti avea: relatia cu dumneavoastra insiva. Aceasta relatie nu are nimic de-a face cu egoismul, ci cu iubirea de sine. Cele doua concepte sunt departe de a fi sinonime. Egoismul se naste acolo unde nu exista iubire. Cine se iubeste pe sine, este capabil sa isi reverse iubirea si asupra altora.

Numai asemenea oameni pot intra intr-o relatie adevarata, caci ei nu fac acest lucru pentru ca simt nevoia sa fie iubiti, ci pentru ca doresc sa faca aceasta optiune. Cand isi aleg un partener de cuplu, ei il privesc obiectiv si vad imediat cu cine au de- a face.


Avand suficienta iubire, ei nu au nevoie de iubirea partenerului lor, si deci nu mai trebuie sa se amageasca.


Asemenea oameni sunt completi. Iubirea emana din ei, asa ca nu mai simt nevoia sa vaneze iubire datorita fricii de singuratate. Cine pluteste in oceanul iubirii se simte la fel de bine singur sau in compania altora. Ei sunt fericiti atunci cand sunt singuri, dar gasesc la fel de amuzant sa isi impartaseasca fericirea cu altii.

Cine iubeste si doreste sa stea impreuna cu altcineva numai pentru a fi gelos, pentru a-l controla sau pentru a fi controlat? O asemenea relatie nu are nimic placut sau amuzant. Daca e vorba sa fii criticat si judecat tot timpul, sa te simti prost, mai bine renunti din start. Decat sa suferi, mai bine sa fii singur.


Daca intrati intr-o relatie pentru a suferi o drama personala, pentru a fi gelos, pentru a fi posesiv, pentru a-i controla viata partenerului, inseamna ca nu doriti placerea de a fi in cuplu, ci durerea, iar ceea ce veti gasi este exact ceea ce cautati. Daca intrati intr-o relatie din egoism, asteptandu-va ca partenerul pe care l-ati ales sa va faca fericit, puteti fi convins ca acest lucru nu se va intampla, iar vina nu ii va apartine partenerului dumneavoastra, ci dumneavoastra.


Atunci cand intram intr-o relatie, nu neaparat de cuplu, noi facem acest lucru pentru ca dorim sa impartasim anumite sentimente, sa ne amuzam, sa ne simtim bine, sa nu ne plictisim. Ne cautam un partener pentru ca dorim sa ne jucam, sa fim fericiti si sa ne bucuram de ceea ce suntem. Nu ne alegem in nici un caz partenerul numai pentru a-l impovara cu deseurile noastre, cu gelozia, mania si egoismul nostru, si asta in conditiile in care sustinem ca il iubim.


Cum poti sa-i spui cuiva: "Te iubesc", numai pentru a abuza apoi de el, umilindu-l cu lipsa ta de respect? Oricat de mult ti-ai sustine iubirea, este greu sa te creada cineva! Atunci cand iubesti cu adevarat, ii doresti intotdeauna fiintei iubite tot ce este mai bun in lume. Cine intelege insa ca in inima lui exista o bucatarie magica va fi intotdeauna generos, iar iubirea lui va fi neconditionata.

Relatia perfecta - PARTEA 8