HAARP, un pericol real

Ruşii şi anumiţi aliaţi europeni se neliniştesc de experienţele militare americane, care constă din a concentra puternice doze de energie de înaltă frecvenţă în scopuri militare, putând declanşa seisme.

În aprilie 1992, „Defense News” raporta că SUA a folosit o armă cu impuls electromagnetic în timpul operaţiei Furtuna DeşertuluiRuşii şi anumiţi aliaţi europeni se neliniştesc de experienţele militare americane, care constă din a concentra puternice doze de energie de înaltă frecvenţă în scopuri militare, putând declanşa seisme.
Cercetătorul Guy Cramer susţine că dispozitivul HAARP ar putea fi utilizat pentru a reflecta semnale mortale plecând din ionosferă şi de asemenea de la Lună către ţinte terestre, provocând explozii destul de puternice pentru a face inutile armele nucleare tactice. Semnalul de 3.000.000.000 waţi emis din Alaska poate ajunge pe Lună pentru a  reveni practic în orice punct al planetei, la suprafaţă sau în subsol, cu iradiaţie calorică. Cum acest lucru nu antrenează nicio contaminare, se pot astfel distruge ţinte în secret, atribuindu-se efectelor unor cauze convenţionale sau acţiunii Forţelor Speciale.

Dispozitivul poate totodată să fie utilizat pentru a detecta instalaţiile subterane prin penetrarea fotografică sau radar de profunzime, cât şi pentru folosirea convenţională a radarului transorizontal. Pentru a neutraliza sau penetra o ţintă, atmosfera înaltă este încălzită într-o manieră de a crea un reflector virtual pentru semnal. Omul de ştiinţă suspectează că au fost efectuate experienţe lunare după 1998, utilizându-se o tehnică practicată după 1950 de radioamatori. Un dispozitiv similar instalat în centrul Australiei ar permite de a se atinge ţinte inaccesibile din Alaska, la fel de bine la înălţimi cât şi la frecvenţe scăzute.

La sfârşitul anului 1998 şi la începutul anului 1999, grupul ELFRAD a detectat o frecvenţă cotidiană de 9-95 hertzi (pulsaţii/sec). Lungimea undei acestei frecvenţe era de aproximativ 319 877 km. Distanţa de la Lună este destul de apropiată de această cifră. Semnalul părea a fi coerent, emis plecându-se de la o sursă necunoscută la aceeaşi oră în fiecare zi, în afară de weekenduri. Semnalul era destul de puternic pentru a genera a treia sa armonică de 2,81235 Hz. Este vorba de HAARP, spun specialiştii