Fenomenul Parului de inger

Rare sunt OZN-urile care lasa alte urme decat marturia vizuala, atunci cand trec silentioase pe deasupra capetelor noastre. Din aceasta cauza martorii sunt adesea discreditati. Unul dintre fenomenele curioase care insoteste o observatie OZN este asa zisul par de inger, asociat mai ales evolutiilor OZN-urilor in trecut (au fost cateva cazuri si dupa 1996).
Despre ce este vorba? Ceva ca un triunghi care zboara alturi de OZN. Un exemplu celebru este cel din Oloron, in decembrie 1952, cand un cilindru lung, stramt si inclinat la 45 de grade se deplasa in linie dreapta deasupra unui nor ca fulgerul de forma stranie si precedat de sfere calificate drept farfurii, lasand in urma lui o dara albicioasa care cadea spre sol dezagregandu-se.
Acelasi lucru s-a petrecut in 1973, in Pennsylvania, in 1981, la Quirindi in Australia, in 1998, la Sacramente, California in 1999. Charles Fort in faimoasa sa Carte a condamnatilor (1941), a facut referire la o asa numita „ploaie de substanata soioasa semnaland de exemplu un caz inregistrat la 16 octombrie 1883, la Montusan, Gironde (citat si de revista Natura) si povestind despre o substanta cu aspect lanos ce se prezenta sub forma de blocuri de grosimea unui pumn care cadea pe sol.
Un studiu recent efectuat in 2001 de Brian Boldman a publicat in International UFO Report, in toamna lui 2001, dezvaluie rezultatele unei investigatii utile pe 215 cazuri de cadere de par de inger dintre care doar 52% au fost concomitente cu reperarea de OZN-uri intre 1947-2000. Se mentioneaza ca analele fenomenului OZN numara 255 de cazuri intre anii 679 si 2001. Alba, gri, argintie sau translucida, acestea sunt culorile care i-au fost date acestei substante cazuta din cer, constantele descrierii si proprietatilor sale au contribuit puternic la a se vedea realitatea.
Filamente foarte fine, comparate cu fire de matase si cu panze de paianjen. Si asta pe cativa kilometri patrati de sol. Ele au fost insa raportate intr-un timp limitat. In octombrie 1954, in apropiere de Viena, in Isere, a fost urmarit un OZN insotit de caderea lenta a unor pachete de fire albicioase, dulci la pipait, care s-au volatilizat insa imediat.
De altfel este o caracteristica speciala a fenomenului: aptitudinea sa de a se sublima masa de fire solide si fine diapare progresiv ca si cum starea sa ar trece direct in faza gazoasa fara intermediar lichid. Aceasta proprietate de a se volatiliza mai mult sau mai putin repede (recenzata in 40 % din cazuri) a respins explicatia cea mai simpla a originii parului de inger nu este de natura atmosferica.
Dar panza de paianjen facuta din aminoacizi, nu se poate sublima. Atunci, cum se evapora aceasta substanta misterioasa? Cateva analize efectuate pe prelevari de par de inger asociata cu aparitia de OZN-uri nu permit de a le asocia cu panza de paianjen chiar daca o parte din divergente pot fi atribuite unei contaminari de esantion in timpul recuperarii sale de pe sol. In 1969, la St. Louis, Missouri, atunci cand o regiune vasta a fost acoperita cu filamente de par de inger cu aspect clasic, a fost identificat doar un singur paianjen…
Analizele recente efectuate in California (1999) au exclus insa definitiv panazele de paianjen a caror compozitie chimica este aceeasi si care este astazi perfect cunoscuta sub fenomenul parului de inger poseda si particularitatea de a fi sezonier , cazurile recenzate aratand ca luna de predilectie este octombrie (de unde numele folosit uneori de zapada de octombrie) care regrupeaza peste 45% din observatii, noiembrie 18% si celelalte luni mai putin de 6% cu o preferinta pentru lunile de vara (mai-septembrie).
Ce este oare acest faimos par de inger pe care martorii de OZN-uri il raporteaza regulat? De fapt, fenomenul se raporteaza din ce in ce mai mult in lume si nu s-a diminuat dupa cum au sustinut unii. Au fost avansate mai multe teorii pentru a descifra aceasat enigma: pulbere globulara atrasa de resturi organice prin campul sau magnetic, de exemplu. Locotenentul Jean Plantier a avansat ipoteza ca aceasta ar putea fi un produs de polimelizare intre azot si oxigen al aerului atmosferic provicat de ionizarea sub efectul campurilor magnetice colosale generate de sistemul de propulsie al OZN-urilor.
Anumite masuri pozitive de radioactivitate asupra esantioanelor obtinute in statul New York, in 1955, resping suspiciunea unui reziduu de teste nucleare secrete. Parul de inger a fost asimilat de asemenea cu diverse fibre naturale si cu rezuduuri industriale aruncate clandestin. Se vorbeste chiar de deseuri aruncate de vizitatorii extraterestrii! Sunt oare dejectiile lor? Dar de ce mai ales in octombrie? Oare in aceasta luna ii putem detecta mai putin? Studiul lui B. Boldman face o corelare intre observatiile de umanoizi din timpul valului de OZN-uri din 1954, in Franta si cel din 1973, in SUA cu parul de inger, subliniind ca rezulatul nu demonstreaza un proces de cauza si efect, dar ca fenomenul face parte integranta din fenomenul OZN.
Intr-adevar curba frecventei observatiilor de OZN-uri stabilita de Larry Hatch prezinta un paralelism singular cu cea a cazurilor semnalate de par de inger ramane insa un mister, dupa cum spunea si J. Clark, International UFO Reporter.
Sursa: Enigme