Toate culturile vechi din lume ne spun despre sfârşitul lumii. Grecii vorbesc de “epoca de aur” şi despre cum Pământul va deveni din ce în ce mai devastat, pentru ca în final să fie distrus. Daniel, profetul biblic, ne vorbeşte de diferite imperii: unul de aur, altul de argint, de bronz, fier şi argilă, şi până la urmă ajunge la eventuala distrugere a lumii. Cultura hindusă ne vorbeşte despre un minunat timp numit krita yuga, ce va fi urmat de o perioadă de întunecime şi corupţie, denumită kali yuga, atunci când Pământul va fi distrus şi apoi renăscut.Acum, să ne referim puţin la mitologiile nordice, mult mai puţin cunoscute publicului. Una dintre cele mai interesante povestiri din mitologia nordică este povestea lui Ragnarok, sfârşitul timpului. “Ragna” înseamnă zei sau forţe conducătoare, iar “rok” are sensul de origine, cauză, relaţie, soartă şi final. Aşadar, înseamnă în acelaşi timp şi început şi sfârşit. Se potriveşte cu credinţele nordice precum că sfârşitul lumii este începutul unei noi lumi. Nu există moarte fără renaştere. Conform mitologiei nordice, există o bătălie finală dintre forţele binelui şi cele ale răului, în care totul va fi distrus.
Cel mai interesant lucru e faptul că înainte de a avea loc Ragnarok, va exista o perioadă denumită Fimbulvetr. Iată cum este descris acest Fimbulvetr:
“Fimbulvetr este o perioadă de trei ierni succesive ce va veni din toate direcţiile, fără să mai existe vară. În timpul acestei perioade, vor exista nenumărate războaie, iar fraţii îşi vor ucide proprii fraţi”.
Din profeţia de mai sus, mie mi se pare că e vorba de o iarnă nucleară. Ea apare atunci când Soarele va fi practic inutil, fiind acoperit cu cenuşa rezultată din utilizarea bombelor nucleare, mai ales că se vorbeşte de folosirea forţei armate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu