Noi toti suntem vanatori, dar simultan suntem si o prada. Ce anume vanam? Noi vanam tot ceea ce ne poate satisface nevoile. Atunci cand mintea se identifica cu trupul, aceste nevoi sunt foarte iluzorii si de cele mai multe ori ele nu pot fi indeplinite. Atunci cand vanam nevoile ireale ale mintii, noi devenim pradatori, caci vanam ceva ce nu avem cu adevarat nevoie.
Oamenii vaneaza iubirea. Ei simt nevoia sa faca acest lucru deoarece sunt convinsi ca iubirea le lipseste. Nedandu-si seama ca iubirea exista in inima lor, ei o vaneaza la alte persoane, desi acestea sunt la fel ca ei, inconstiente de iubirea din inima lor.
Nimeni nu se iubeste pe sine, deci cum ar putea ei sa iubeasca pe altcineva? Oamenii isi creeaza astfel o nevoie foarte mare, care nu este reala, si continua sa o vaneze, dar in locuri gresite, caci nici ceilalti oameni nu au iubirea pe care o cauta ei.
Cand a devenit constienta de caderea ei, Artemis a redevenit cea care fusese, caci ceea ce cauta ea se afla deja in interiorul ei. Acelasi lucru este valabil pentru noi toti, caci noi suntem precum Artemis dupa cadere si inainte de mantuire. Noi vanam iubire.
Vanam dreptate si fericire. il vanam pe Dumnezeu, dar Dumnezeu se afla in interiorul nostru.
Povestea vanatorii caprioarei magice ne invata ca noi trebuie sa practicam vanatoarea in interiorul nostru. Aceasta este esenta povestii. Daca va veti aminti de povestea Artemisei, veti descoperi iubirea dinlauntrul dumneavoastra.
Oamenii care se vaneaza reciproc pentru iubire nu vor fi niciodata satisfacuti; ei nu vor gasi niciodata iubirea de care au nevoie alaturi de alti oameni. Cea care simte aceasta nevoie este mintea, dar nimeni nu poate implini nevoia mintii, caci iubirea nu este acolo.
Ea nu este niciodata acolo.
Iubirea pe care o cautam cu totii se afla in interiorul nostru, dar este o prada greu de cucerit.
Cine reuseste sa o captureze isi da insa seama ca iubirea din interiorul lui creste din ce in ce mai puternica, implinindu-i toate nevoile. El descopera astfel fericirea.
De regula, oamenii intra intr-o relatie in calitate de vanatori. Ei cauta ceea ce cred ei ca au nevoie, sperand ca vor gasi toate acele lucruri la cealalta persoana, dar descopera inevitabil ca ceea ce cauta ei nu se afla acolo. Cei care intra intr-o relatie fara aceasta nevoie traiesc insa cu totul altceva.
Cum poti vana in interiorul tau? Pentru a captura iubirea din interior, este
necesar sa te abandonezi tie insuti, deopotriva in calitate de vanator si de prada.
Atat vanatorul cat si prada se afla in interiorul mintii.
Cine este unul si cine este celalalt? La oamenii obisnuiti, vanatorul este
Parazitul. Parazitul stie totul despre dumneavoastra si se hraneste cu emotiile nascute din teama.
La fel ca si in natura, Parazitul se hraneste cu gunoaie. El adora teama si drama, se hraneste cu mania, gelozia, invidia, toate acele emotii care ne fac sa suferim. Parazitul este cel care doreste razbunare, iar placerea lui cea mai mare este sa detina intotdeauna controlul.
Prada - corpul nostru emotional - este acea parte din fiinta noastra care sufera tot timpul. Este totodata acea parte care doreste sa fie mantuita.
in mitologia greaca exista si povestea lui Prometeu, care a fost inlantuit pe o stanca. in timpul zilei, un vultur venea si ii manca ficatul, care se refacea insa in timpul noptii. A doua zi vulturul venea din nou si continua sa-i manance maruntaiele. Ce inseamna aceasta parabola? Atunci cand Prometeu era trezit, el avea un corp fizic si unul emotional. Vulturul este Parazitul care se hraneste cu maruntaiele noastre.
in timpul noptii, Prometeu nu se mai identifica cu corpul emotional, care putea astfel sa se refaca (proces care se intampla si in realitate). La trezire, corpul sau interior devenea iarasi hrana pentru vultur, lucru care s-a repetat pana cand Prometeu a fost salvat de Hercule. in povestea de fata, Hercule joaca rolul lui Christos, al lui Buddha sau al lui Moise, adica al Mantuitorului care rupe lantul suferintei si ii reda omului starea de libertate.
Pentru a vana in interior trebuie sa incepem prin a vana toate reactiile pe care le avem. in acest fel putem incepe sa ne schimbam fiecare obisnuinta, pe rand. Este o lupta de eliberare din sclavia Visului care ne controleaza viata. Este un razboi intre noi si pradatorul dinlauntrul nostru, Adevarul fiind undeva la mijloc.
Toate traditiile occidentale, din Canada si pana in Argentina, vorbesc de luptatori, caci luptatorul este un vanator care se vaneaza pe sine insusi. Lupta este cumplita, caci este dusa impotriva Parazitului.
Simplul fapt ca esti un luptator nu inseamna automat ca vei castiga razboiul, dar cel putin te revolti impotriva sclaviei si nu mai accepti ca Parazitul sa te manance de viu.
A deveni un luptator este primul pas. Cand Hercule a plecat in padure in cautarea Artemisei, el nu a stiut ce sa faca pentru a o captura.
Cand a ajuns insa la Hermes, maestrul suprem, el a invatat cum poate deveni un vanator mai bun. Pentru a o putea vana pe Artemis, el trebuia sa devina un vanator mai bun decat ea. Pentru a te vana pe tine insuti, trebuie sa devii un vanator mai bun decat Parazitul.
Acesta din urma lucreaza 24 de ore din 24; de aceea, va trebui sa lucram si noi tot atata timp, daca dorim sa devenim mai buni decat el. Parazitul are un avantaj: ne cunoaste foarte bine. Noi nu avem cum sa ne ascundem de el.
Asa se explica de ce Parazitul este prada cel mai dificil de capturat. El reprezinta acea parte din fiinta noastra care incearca sa ne justifice comportamentul in fata altor persoane, dar atunci cand suntem singuri, devine cel mai cumplit judecator. El nu stie sa faca altceva decat sa judece, sa condamne si sa ne faca sa ne simtim vinovati.
Noi nu putem face nimic impotriva acestui lucru decat daca devenim constienti de mecanismul prin care actioneaza el. De pilda, putem manifesta mai multa compasiune pentru partenerul nostru, ajutandu-l sa se lupte cu propriul Parazit. Ne putem bucura ori de cate ori el (sau ea) reuseste sa mai faca un pas catre eliberare. Putem intelege ca atunci cand se infurie, cand se intristeaza sau cand devine gelos, noi nu avem de-a face cu cel/cea care ne iubeste, ci cu Parazitul sau.
De indata ce intelegem ca Parazitul exista, noi ii putem da partenerului nostru spatiul necesar pentru a se lupta cu el. De vreme ce noi nu suntem responsabili decat pentru o jumatate din relatia noastra, ii putem permite celuilalt sa isi traiasca visul personal asa cum considera necesar. in acest fel, va fi mai usor pentru noi sa nu interpretam la modul personal ceea ce face partenerul nostru.
Aceasta atitudine va schimba complet relatia noastra, caci intr-adevar,nimic din ceea ce face partenerul nostru nu are conotatii personale. El/ea trebuie sa isi curete propriile deseuri.
Daca nu vom interpreta la modul personal acest proces, va fi mult mai usor sa construim o relatie frumoasa cu altcineva.
Maestrul din vis - PARTEA 6
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu